Ce aduce în plus teatrul în dezvoltarea personală ?
Ne răspunde actrița Mihaela Nistorică, fondatoarea Floarea Minții-Brașov
-În teatru folosim ”vorbirea” ceea ce în sport, dans, pictură, informatică etc. nu este studiată. În teatru folosim dansul, mișcarea, gândirea logică, gândirea critică dar și cea creativă și arta vorbirii. Și în special comunicăm. Comunicarea se face între copiii-actori care devin personaje. Comunicăm cu publicul căruia îi transmitem informații și stări emoționale. Dar cel mai importantă este comunicarea cu tine pentru că te pui în ”papucii” personajului pe care e nevoie să îl înțelegi. Asta dezvoltă gândirea cauzală ce răspunde la întrebarea ”de ce simte sau alege personajul să…”. Dezvoltă empatia și de aceea copiii deveniți adulți nu vor fi personaje negative pe ”scena vieții” lor cum îmi place mie să spun.
Sunt convinsă că părinții vor înțelege importanța dezvoltării copilului prin arta teatrală deoarece este un proces complex, plăcut și cu rezultate imediate dar pe termen lung.
Fiecare copil este unic. De aceea lucrăm individual cu copilul dar beneficiem și de reacțiile și relațiile lui cu echipa de copii-actori. În cabinet la consilierea pentru dezvoltare personală 1 la 1 nu ai cum să vezi cum se comportă copilul în grup de aceea recomand cursurile de echipă.
Am lucrat cu peste 300 de copii și am observat evoluția lor în timpul cursurilor de dezvoltare prin teatru. Și-au schimbat atitudinile nocive față de ei înșiși și și-au îmbunătățit considerabil puterea de comunicare cu ceilalți reușind să creeze legături de prietenie foarte ușor. Au înțeles cum să își folosească emoțiile pozitive care elimină emoțiile negative. Au reușit să înțeleagă ce este un scenariu fals care rulează în mintea lor și cum să facă un scenariu nou care să le aducă o stare nouă, pozitivă și care se transpune în viața reală.
Este dificil acest curs?
-Sigur că este mai confortabil și mai ieftin să te joci pe calculator sau să te uiți la tv ronțăind ceva bun. E mai dificil să ieși din zona de confort, să te deplasezi și să plătești. Mulți copii (dar și adulți, foști copii) asociază cursul de teatru cu pregătirea unei serbări școlare. Foarte mulți avem o „jenă„ când ne amintim de serbarea școlară pentru că expunerea în fața atâtor ochi străini ne-a creat un disconfort pe care l-am înregistrat în memoria asociativă ca un program ”nu e bine pt mine să mă expun în fața oamenilor”. Asta ne blochează deoarece creierul asociază: teatru = serbare = jenă = respingere. Însă îi apreciem pe cei de pe scenă, sau cei care vorbesc în fața clasei sau la ședințe, sau îndrăznesc să vorbească cu necunoscuți și să facă legături sau relații. Ceea ce vreau să spun este că: dezvoltarea prin teatru este eficientă și devine pasiune pentru că te trezește la viață. Pentru că înflorești pas cu pas și când s-a deschis Floarea Minții te iubești pe tine și-i poți iubi pe cei din jur pentru că îi înțelegi ca făcând parte din piesa ta de teatru jucată pe scena vieții tale. Nu jucăm teatru în viață ci folosim procesul de creație în descoperirea de sine și experimentare personală prin participarea la cursul de teatru. Se spune că 1% este talent și 99 % muncă cu tine.
Cum e să lucrezi cu copiii?
-Mă pasionează teatrul de improvizație pentru că este nelimitat, creativitatea pentru că este nelimitată și invizibilul care devine vizibil în evoluția umană. Am ales să cobor de pe scena unui teatru profesionist pe care am jucat 24 de ani ca să studiez legătura dintre teatru și psihologia dezvoltării umane. Am urmat cursuri și am citit mult. Îmi iubesc fiica și i-am vegheat evoluția până a reușit în viață așa cum și-a dorit. Suntem prietene pentru că ne-am dorit asta. Lucrez cu copiii cu mare bucurie și rabdare pentru că îi înțeleg ca mamă, ca actor pentru copii și ca antrenor de viață. Iar copiii vin cu bucurie și curiozitate la curs. Obiectivul principal nu este montarea unui spectacol de final ci provocarea copiilor de ”a fi în papucii” altor personaje, de a crea singuri personaje și scenarii, analizându-le emoțiile și comportamentul în relațiile cu celelalte personaje sau față de situația în care se află datorită conflictului din scenariu. Copiii aleg și decid cum se poate rezolva o intrigă după ce analizează situația scenică și află că pot fi mai multe finaluri posibile la poveste. Totul este dinamic și fără plictiseală.